Grafic de colectare deșeuri pentru luna iunie 2025 în comuna Grănicești.

 

Istoria satului Românești (comuna Grănicești)

 Așezare geografică. Condiții naturale.

   La jumătatea distanței dintre orașele Suceava și Siret, se ramifică spre dreapta, din drumul european E 85, un drum comunal, de-a lungul căreia este așezat satul Românești. În prezent face parte din comuna Grănicești și se învecinează cu satul Dumbrava (fost Găureni) la nord, satul Grănicești la nord-vest, satele Milisăuți-Gară și Slobozia Sucevei la vest, satul Iacobești la sud, satul Călinești-Vasilache dincolo de pădure, la est. Satul Milișăuți-Gară face parte din orașul Milișăuți, iar Călinești-Vasilache din comuna Dărmănești. Celelalte aparțin comunei Grănicești.

  Situat în partea de nord a podișului Sucevei, pe un teren în pantă cu o constituție geologică sarmațiană, ce face parte din masivul deluros Dragomirna, satul Românești se întinde sub coasta dealului Cornetul ce culminează în dealul Boghenilor. De o parte și de alta, satul este mărginit de două ape curgătoare, pâraiele Horaiț și Racovăț. Horaițul izvorăște de sub dealurile de la Vicșani și se varsă în apa Sucevei, trecând aproape de vărsare, pe la poalele satului Românești, situat pe malul său stâng. În parte de răsărit a satului se întinde o pădure de foioase, de la poalele căreia, din locul numit Tăietură, izvorăște pârâul Racovăț, care, după ce înconjoară tot satul, se varsă în Horaiț.

  Condițiile naturale favorabile, au permis omului să se stabilească aici din timpurile cele mai îndepărtate și să viețuiască, fără întrerupere, până în zilele noastre. Satul Românești este o așezare de tip răsfirat, cu tendințele de adunare, având o economie agricolă complexă: cultura cerealelor, plantelor tehnice și păstorit. Gospodăriile sunt grupate, pe distanță de circa 4 km, de-a lungul drumului comunal ce leagă șoseaua europeană E 85 de satul Dumbrava, trecând mai departe spre Călinești.

  Toți locuitorii au ocupații, port, limbă și obiceiuri pe care le-au păstrat din moși-strămoși, aducîndu-și în același timp modesta lor contribuție la formarea și îmbogățirea întregului nostru tezaur cultural-național. 

Urme arheologice pe raza satului

  Teritoriul actul al satului Românești a fost locuit din timpurile cele mai îndepărtate. Cele mai vechi urme de viață omenească aici, sunt atestate de numeroase dovezi arheologice descoperite la suprafață. Până în prezent sunt cunoscute trei puncte din sat, unde se găsesc materiale arheologice: în Chetriș, în Săliște și pe tarlaua grădinii de legume în apropierea iazului. Materialele găsite atestă locuirea actualului teritoriu al satului Românești încă din neolitic. Pentru această epocă sunt interesante câteva lame de silex cu laturile ascuțite și retușate, un topor di piatră șlefuită, ca și numeroase fragmente ceramice.

  Ceea ce ne ajută mai bine să stabilim vechimea așezării de la Românești sunt fragmentele de ceramică, aflate din belșug în toate cele trei puncte. Cele mai vechi fragmente ceramice din punctul „Chetriș” pot fi atribuite culturii Cucuteni atestată, până în prezent, în numeroase locuri de pe cuprinsul județului Suceava, descoperirile de la Românești venind să întregească aria ei de răspândire în județul nostru.

  Următoarea etapă de locuire atestată pe teritoriul satului Românești este cea din epoca bronzului, atestată prin fragmente de ceramică grosieră, cu amestec de pietricele în pastă. Asemenea fragmente au fost găsite în toate locurile menționate. Ele aparțin culturii Noua, care constituie o verigă de legătură între epoca bronzului și cea a fierului când păstoritul predomină în viața economică, ceea ce explică numeroasele fragmente de oase de animale găsite în „Săliște”.

  Locuirea neîntreruptă este confirmată și de urmele din prima epocă a fierului, găsite în „Chetriș” precum și de ceramică geto-dacică, foarte răspândite în toate cele trei puncte. Din categoria ceramicii geto-dacice se pot aminti mai multe fragmente de vase de culoare cenușie, cu pasta poroasă, dar cu ornamente destul de evidente, obținute prin incizie. În același loc („Chetriș”) s-a găsit un fragment de la gura unui vas-borcan, din ceramică cenușie, lucrată la roată, aparținând culturii carpice din secolele II-III î.Hr., perioadă în care Moldova și răsăritul Munteniei erau locuite de dacii liberi, având legături strânse cu populația din Dacia romană.

  Descoperirile menționate, deși puține deocamdată, atestă continuitatea pe teritoriul acestui sat, a unei populații sedentare începând încă din neolitic, deci acum 5000 de ani, și până în perioada de formare a poporului român și a limbii române. Documentele scrise la care ne vom referi în continuare, demonstrează locuirea neîntreruptă și în perioadele urmatoare, a teritoriului satului Românești.

Prima mențiune documentară - 1490

  Satul Românești, apare destul de timpuriu pomenit în documentele medievale și este amintit frecvent ca un sat de răzeși, situat pe malul Horaițului, în ținutul Sucevei. Este sigur că el exista în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), care dădea episcopiei de Rădăuți 50 de sate cu biserici și preoții lor, printre care și satul Românești.

  La 15 martie 1490, Ștefan cel Mare întărește episcopiei de Rădăuți cele 50 de sate „care au fost date de bunicul nostru Alexandru voevod”. Printre acestea este amintită și biserica din Românești, la nr. 29, între satele învecinate Călinești la nr. 28 și Crăinicești la nr. 30, prin cuvintele: „a 29-a biserică la Roman cu popă”. Biserica a fost numită așa probabil după proprietarul de atunci al locului, de la care numele satului sa păstrat până în prezent.

Sursa: „Din istoria unei străvechi așezări sucevene: satul Românești, comuna Grănicești” de Dragoș Cusiac.

Program de colectare a gunoi în comuna Grănicești pentru anul 2025

 

Satul Romanest, imagini si informatii despre relieful localitatii.

                                            Româneşti, Podişul Sucevei

Romanesti este un mic sat in apropiere de orasul Radauti. Accesul aici este usor: fie venim 16 km dinspre Radauti catre Suceava (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), mai intai pe drumul 2H apoi de la intersectia acestuia cu drumul E85 inca cateva sute de metri pana in dreptul unei statii PECO; fie sosim dinspre Suceava inspre Siret sau Radauti, 20 km pe drumul E85 pana in dreptul aceleasi statii PECO. Imaginea 1 este facuta din satul Milisauti, de pe drumul 2H, de la cateva sute de metri de gara. Dealul pe care vom merge este cel din ultimul plan.                          1  De la statia PECO urmam 3 km un drum betonat, spre stanga, daca ne deplasam dinspre Radauti catre Suceava. Dupa ce traversam aproape tot satul Romanesti, undeva spre dreapta in sensul de mers catre urmatorul sat, Dumbrava, vom observa un deal care are ca element distinctiv cateva alunecari de teren. Ne vom strecura pe una din potecile care duc spre varful acestui deal (foto 2). Nu urcam decat cateva minute si deja apare in fata zona destul de fragmentata a dealului (foto 3). Ne atrag atentia multimea de scai (foto 4). Daca vom mai urca putin si privim inapoi, spre vest, vom observa o terasa in acest deal (foto 5).                                                                                 2                                                                                3                                                                             4                                                                   5 In urcus spre varful care nu este prea departe ne abatem spre stanga pentru a admira partea de abrupt (foto 6). In partea cealalta a dealului, spre sud fata de satul Romanesti, se afla Padurea Iacobesti, de foioase, frumoasa de parcurs mai ales toamna (foto 7). Ajungem imediat si in varful dealului de unde avem belvedere. Spre nord-est, in departare, se vede satul Calafindesti, pe care l-am traversat in excursia spre rezervatia de la Zamostea (foto 8); spre nord-vest se vad satul si Dealul Granicesti pe care l-am traversat in aceeasi excursie (foto 9).  Spre vest si sud-vest se zaresc Valea Suceava iar in departare creasta Obcinii Mari (foto 10).                                                                   6                                                   7                                        8                               9                                  10 Dupa ce admiram peisajul, exact din varf coboram cu atentie cativa metri pe panta destul de mare ce da inspre ultimile case din Romanesti, dinspre satul Dumbrava. Ne atrag atentia gaurile destul de mari sapate de animale (foto 11). Am gasit si o amprenta la gura unei asemenea vizuini (foto 12). Solul este destul de moale, nisipos. La un moment dat gasim un trovant (foto 13) iar in vecinatatea lui altul (foto 14). Abia ies din nisipul de culoare cenusie.                                                                                     11                                                                                 12                                                                     13                                                                           14 Ne deplasam spre nord si gasim alt loc interesant (foto 15). Un detaliu al acestui foarte mic canion este in imaginea 16.                                                                                             15                                                                                                    16 Pe peretii nisiposi ai acestui abrupt cresc plante care s-au adaptat solului nisipos (foto 17). Continuam sa mergem spre nord, pe sub coama dealului si dam peste un loc unde sunt cativa trovanti mai mici (foto 18). Mai incolo, printre putinele ierburi de pe acesta panta, gasim alt trovant de mici dimensiuni (foto 19). Cel mai spectaculos si mai mare trovant il gasim la baza acestui abrupt. Are diametru de aproape 1 m si este crapat intr-o parte (foto 20). In imediata lui apropiere un alt trovant va iesi la suprafata (foto 21).                                                                              17                                                                     18                                                                            19                                                                     20                                                                               21 Fotografiem spre inapoi (foto 22) apoi urcam iar pe coama dealului de unde vedem continuarea traseului (foto 23).                                                                                      22                                                              23 Coboram pe langa partea superioara a abruptului pe care l-am parcurs pana aici si ajungem la o mica vale, sapata de un parau, unde intalnim papura (foto 24). Tot aici intersectam un drumeag pe care coboram spre stanga, catre sat (foto 25) dar imediat ne abatem spre dreapta, catre partea de abrupt a urmatorului deal. Inainte de a urca intalnim tufe de boz (Sambucus ebulus), numit si fratele salbatic al socului (foto 26).                                                                             24                                                                                 25                                                                        26 Ajungem la baza unui alt mic abrupt la fel ca si cel de pe dealul precedent (foto 27). Acesta coteste la un moment dat, brusc, spre sud (foto 28). Din acel loc fotografiem retrospectiv (foto 29) si coboram pe o limba de pamant spre satul Dumbrava de unde ne intoarcem in Romanesti (foto 30).  27 28 29 30   https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/podisul-sucevei/trovanti-la-romanesti-podisul-sucevei

Biserica de lemn din Românești, Suceava

    Biserica de lemn cu hramul Sfântul Nicolae din Românești a fost construită în jurul anului 1759. Ea se află localizată în cimitirul satului Românești din comuna Grănicești (județul Suceava).
    Biserica de lemn din Românești nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, deși are o vechime mare.



   Prima atestare documentară a satului Românești datează din 15 martie 1490, când Ștefan cel Mare a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "care au fost date de ... Alexandru voievod".
Biserica de lemn din Românești a fost construită în jurul anului 1759.  Biserica dispune de manuscrise liturgice în limba slavonă din secolul al XVI-lea.
După cum se precizează în "Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937", Biserica "Sfântul Nicolae" din Românești avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie la Găureni de 6 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 269 familii cu 1.069 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Sf. Dimitrie" din Găureni (construită în 1782). În acel an, comunitatea ortodoxă din Românești era păstorită de preotul paroh Eudoxie Antonovici (născut în 1886).  Inițial acoperită cu draniță, biserica are în prezent învelitoare din tablă.
În anul 1949 a fost construită în centrul satului o biserică nouă.
În imediata apropiere a bisericii, înspre sud-vest, se află un turn clopotniță construit tot din lemn. El a fost tencuit și văruit în culoarea galben-pal.



Biserica de lemn din Românești este construită în totalitate din bârne de stejar. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pereții din bârne sunt placați cu scânduri de culoare albă, pentru a proteja edificiul de intemperii. Edificiul are un acoperiș din tablă zincată, cu o turlă mare pe naos și trei turle false (câte una pe altar și pe cele două abside laterale). Turla aflată deasupra naosului se sprijină pe două baze, ambele de formă pătrată.
Monumentul are formă de cruce, cu abside laterale pentagonale. Absida altarului de formă poligonală este ușor decroșat față de restul corpului construcției. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele vestic al pridvorului și cealaltă în peretele sudic al absidei altarului).
În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În fiecare absidă laterală este practicată câte o fereastră.